1. Primiți voi, ceruri
deschise mereu,
întreaga viaţă
din cântecul meu
să meargă la voi
tot mai sus, tot mai sus,
să-L cânte cu slavă, pe Domnul Isus!

2. Primiți voi, ceruri,
un cântec de jar,
un cântec de slavă
izvor de cleştar,
ce laudă-i dă
cu iubiri de nespus,
și-L cântă cu sete, pe Domnul Isus!

3. Primiţi voi, ceruri,
un foc necuprins
ce arde cu pară,
ce arde nestins.
E focul etern
înălţat tot mai sus,
din sufletul meu, pentru Domnul Isus!

4. Primiţi voi, ceruri,
din inima mea,
o dragoste sfântă
venită să dea
întregul prinos,
pentru cel mai de sus,
iubirea-mi de foc, pentru Domnul Isus!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 379
Text: N. F.